Huldrych Zwingli

Huldrych Zwingli
Date personale
Nume la naștere	Ulrich Zwingli
Născut	1 ianuarie 1484[1][2][3][4] Wildhaus, Obertoggenburg District⁠(d), Cantonul St. Gallen, Elveția[5]
Decedat	11 octombrie 1531 (47 de ani)[1][2][3][4] Kappel am Albis, cantonul Zürich, Elveția[5]
Cauza decesului	mort în luptă[*]​
Frați și surori	Jakob Zwingli[*]​[6] Andreas Zwingli[*]​[6] Klaus Zwingli[*]​[7] Heini Zwingli[*]​[7]
Căsătorit cu	Anna Reinhart[*]​
Copii	Regula Gwalther-Zwingli[*][[Regula Gwalther-Zwingli (spouse of Rudolf Gwalther, daughter of Huldrych Zwingli (1524-1565))|​]] Wilhelm Zwingli[*][[Wilhelm Zwingli |​]] Huldrich Zwingli[*][[Huldrich Zwingli (son of the reformer)|​]] Anna Zwingli[*][[Anna Zwingli (daughter of Huldrych Zwingli (1530-1530))|​]]
Religie	calvinism[*]​
Ocupație	teolog traducător preot Protestant reformer[*][[Protestant reformer (Theologians & originators of the Protestant Reformation)|​]] scriitor predicator compozitor
Limbi vorbite	latină[8] germană[9]
Activitate
Alma mater	Universitatea din Viena Universitatea din Basel
Semnătură
Modifică date / text

Huldrych (sau Ulrich/Ulricht^[10]) Zwingli (n. 1 ianuarie 1484, Wildhaus, Obertoggenburg District^⁠(d), Cantonul St. Gallen, Elveția – d. 11 octombrie 1531, Kappel am Albis, cantonul Zürich, Elveția) a fost conducătorul Reformei Protestante în Elveția și întemeietor al Bisericilor Reformate (de confesiune helvetică). Independent de Luther, care era doctor biblicus, Zwingli a ajuns la concluzii similare, prin studierea Scripturilor din punctul de vedere al unui cărturar umanist.

Zwingli s-a născut la Wildhaus, cantonul St. Gallen, Elveția, într-o familie proeminentă din clasa de mijloc, ca al șaptelea din opt fii. Tatăl său, Johann, era un țăran înstărit care avea funcția de vătaf în sat, iar unchiul său Bartolomeu era preot vicar. A primit la botez numele Sfântului Ulrich. A urmat studiile teologice la Universitatea din Viena, după care s-a întors în Elveția.

În 1505, la vârsta de 22 de ani, a fost hirotonit preot și i s-a dat parohia din Glarus. Pentru ca era tânăr, a trebuit să meargă ca preot cu soldații elvețieni la bătălia de la Marignano, din Italia, în 1515. A avut parte de o experiență care l-a marcat pe viață. Elvețienii se angajau să fie soldați mercenari pentru alte țări, și chiar pentru Statele Papale. Zwingli a văzut cum au murit peste șase mii de soldați tineri la Marignano. S-a revoltat și s-a întors împotriva serviciului în armată ca mercernari. Le-a spus că vând „sânge pentru aur”, își trimit tinerii ca să fie uciși. Economia elvețiană depindea de înrolarea de soldați pentru străini, asa că mesajul lui Zwingli nu a fost binevenit, fiind destituit de la biserica din Glarus. A ajuns preot la Mănăstirea Einsiedeln, un loc de pelerinaj catolic. Acolo a început să se îndoiască din ce în ce mai mult de tradițiile medievale. Tot acolo l-a întâlnit pe învățatul umanist Erasmus de Rotterdam, care a adus cu el Noul Testament în limba greacă în 1516. Zwingli l-a cumpărat și a învățat ca autodidact limba greacă. „Doar Dumnezeu poate să mă oprească să învaț limba greaca, a spus el. Nu fac acest lucru de dragul faimei, ci al Sfintelor Scripturi.” El a copiat epistolele lui Pavel în greacă și le purta cu el oriunde mergea. Le-a si memorat.

Studiul intensiv al Scripturii l-a determinat să își pună și mai multe întrebări cu privire la practica romano-catolică din vremea sa. Zwingli știa de Luther și de agitația pe care o produsese în Germania. Acum, Zwingli ajunsese, în mod independent, la concluzii similare. De Anul Nou în 1519, în ziua în care implinea 35 ani, Zwingli a devenit preot la Grossmünster („marea mănăstire”) din Zürich. Era cucerit de Biblie, asa încât obișnuia să predice direct pe baza textului scripturii.

În primul său an în Zürich, orașul a fost lovit de o ciumă teribilă. Zwingli era intr-un alt loc, ca sa se intremeze dupa boala. În loc sa asculte sfatul celorlalti, s-a întors să iși slujeasca enoriasii. S-a imbolnavit si a suferit teribil timp de 3 luni. O treime din cei 9000 de cetateni din Zürich au murit în timpul ciumei. Acela a fost un alt punct de cotitura pt. Zwingli, pt. ca a cunoscut, intr-un mod mai profund, ce inseamna harul lui Dumnezeu si compasiunea de pastor. In acelasi timp, a continuat sa aiba semne de intrebare cu privire la Roma. Zwingli primea salariul anual de la papa. Acum a refuzat acei bani. Zwingli a ridicat semne de intrebare în predicile sale cu privire la invataturile catolice care nu se gaseau în Biblie: indulgentele, purgatoriul, rolul fecioarei Maria, jertfa euharistiei. El i-a captivat pe locuitorii orasului Zürich. La tipografia Froschauer barbatii au stat intr-o seara pana tarziu pregatindu-se pentru Târgul de carte de la Frankfurt. Erau flamanzi si au mancat carnati în timpul Postului Mare, calcând astfel regulile postului. Un istoric a spus ca a fost ca si cand astazi noi am profana steagul. Zwingli, în loc sa condamne acest comportament, a scris un pamflet si l-a citit. Se depărta din ce în ce mai mult de Roma. Apoi Zwingli s-a casatorit. I-a cerut voie episcopului, dar acesta nu a fost de acord. În ciuda acestui fapt, s-a căsătorit cu o văduvă, Anna Reinhart, care avea deja 3 copii. Au mai avut impreuna inca 4. Zwingli si-a continuat studiul si a raspandit pozitiile Reformatiunii. În vremea aceea nu era acceptat pluralismul religios.

Zwingli, ca și Luther în Germania, mergea împotriva unor tradiții de secole. Învățăturile lui au provocat mari controverse. Consiliul local din Zürich a convocat o dispută publică, pe 29 ianuarie 1523, ptentru a dezbate punctul lui de vedere. Au fost prezenți reprezentanți de la Episcopia de Konstanz și din regiunile dimprejur. Zwingli a prezentat cele 67 de articole ale Reformatiunii. Consiliul l-a susținut pe Zwingli și a hotărât că el și ceilalți pastori din regiune trebuiau să predice doar ceea ce poate fi dovedit cu Scriptura și doctrina curată a Bibliei. Rezultatul a fost că în Zürich au avut loc schimbări drastice. A fost respinsă euharistia. În locul cupei de aur pentru impartasanie, au fost folosite cupe și farfurii de lemn. În loc de sacrificiu în care se credea ca painea si vinul erau transformate în trupul si sangele lui Hristos, asa cum invata biserica catolica, biserica din Zürich credea ca Hristos se descoperea în mod spiritual, nu fizic, credinciosilor care se apropiau de El prin credinta. Cei din Zürich au decis sa nu mai incheie juraminte calugaresti si guvernul a preluat manastirile. Bunurile au fost folosite pt. a ingriji de cei saraci, iar cladirile au fost transformate în spitale si scoli. Cei saraci primeau în fiecare zi mancare. Saracii, vaduvele si orfanii primeau ajutor social. Reformatorii sustineau ca, odata cu schimbarea crezului, trebuia sa aiba loc si o schimbare a comportamentului-nu doar a celui personal, ci si a celui social. In Zürich nu mai existau cersetori. Cei care aveau nevoie de un loc de munca, il primeau. Templul a fost curatit de orice ramasite ale inchinarii catolice. La inceput Zwingli si consiliul nu s-au implicat, dar mai tarziu au aprobat indepartarea elementelor catolice care nu se gasesc în Biblie. O mare criza a avut loc printre cei mai inzestrati studenti ai lui Zwingli. Ei au respins botezul copiilor si s-au rebotezat ca adulti. De aceea s-au numit anabaptisti. Consiliul local a avut o disputa publica si a respins doctrinele anabaptiste. Anabaptistii au refuzat sa accepte sau sa plece. Asa ca pe 5 ianuarie 1527, consiliul orasului l-a inecat pe liderul anabaptist Felix Manz. „A pacatuit impotriva apei botezului, au spus ei, asa ca va muri inecat.” Felix a fost primul din aceasta miscare radicala care a fost uscis datorita convingerilor lor radicale.

E octombrie 1529. Zwingli merge la o intalnire de o importanta esentiala în Germania. Reformatiunea se raspandea în Europa. Era o amenintare care nu mai putea fi ignorata de Roma. Aveau sa poata protestantii lui Zwingli din Elvetia si cei ai lui Luther din Germania sa faca front comun impotriva rezistentei catolicilor? Phillip de Hessa a initiat Discutia de la Marburg la castelul sau, si i-a pus pe Luther si pe Zwingli fata în fata. Au abordat 15 probleme. A fost uimitor ca au cazut de acord cu privire la 14. Nu au cazut de acord cu privire la euharistie si modul în care trebuia inteleasa prezenta lui Hristos. Amandoi au respins invataturile catolice, dar nu au putut sa ajunga la un consens în ceea ce priveste diferentele dintre ei. Astfel, Cina Domnului, data de Isus pt. a-i uni pe urmasii Lui, a devenit problema care i-a despartit pe cei doi.

Reforma lui Zwingli s-a raspandit cu precadere in zonele urbane din Elvetia. Zonele rurale au ramas catolice. Fiecare a format o alianta, privindu-i pe ceilalti ca pe o amenintare. Ambele tabere s-au pregatit pt. conflict. A fost inceputul a peste 100 de ani de razboi religios in Europa intre protestanti si catolici. Cele 2 tabere s-au confruntat intr-o batalie crancena la Kappel, la sud de Zürich. Fiecare tabara era convinsa ca la mijloc era protejarea adevarului credintei crestine. Ironia soartei a fost ca Zwingli, care era impotriva serviciului mercenar, a insotit trupele din Zürich in razboiul civil. Armata lui Zwingli era doar o treime din armata vrajmasilor. Au incercat sa reziste cu incapatanare, dar au fost mai slabi decat armata adversa. Zürich a pierdut 500 de vieti, inclusiv pe Ulrich Zwingli. Acesta a murit pe 1 octombrie 1531.

Reforma lui Zwingli a fost susținută de magistrații și populația orașului Zürich, conducând la schimbări semnificative în viața civilă și politică a Zürichului. În particular, această mișcare e cunoscută pentru persecutarea anabaptiștilor și a altor creștini adepți ai non-rezistenței. Reforma s-a răspândit de la Zürich în cinci alte cantoane ale Elveției, în timp ce alte cinci au rămas la catolicism.

Zwingli a fost ucis la Kappel pe Albis, într-o bătălie împotriva cantoanelor catolice.

Ultimele lui cuvinte au fost: „Pot sa ucida trupul, dar nu pot sa-mi ucida sufletul.” Vrajmasii i-au taiat în bucati trupul si l-au ars. I-au amestecat cenusa cu cenusa de porc si au aruncat-o în vant. Lucrarea lui Zwingli nu putea fi inabusita în Zürich . Reformele lui au fost continuate de asociatul acestuia, Heinrich Bullinger.

• Bagchi, David V. N.; Steinmetz, David Curtis, ed. (2004), The Cambridge Companion to Reformation Theology, Cambridge: Cambridge University Press, ISBN 0-521-77662-7 
• Bainton, Roland H. (1995), Here I Stand: A Life of Martin Luther, New York: Meridian, ISBN 0-452-01146-9 
• Blackburn, William M. (1868), Ulrich Zwingli, the Patriotic Reformer: A History, Philadelphia: Presby. Board of Publications 
• Boyer, Daniel, The Life of Zwingli .
• Cameron, Euan (1991), The European Reformation, New York: Oxford University Press, ISBN 0-19-873093-4 
• Chadwick, Owen (2001), The Early Reformation on the Continent, Oxford: Oxford University Press, ISBN 0-19-926578-X 
• Christoffel, Raget (1858), Zwingli: or, The Rise of the Reformation in Switzerland, Edinburgh: T & T Clark 

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Huldrych Zwingli

• en Biography of Anna Reinhard Arhivat în 27 martie 2009, la Wayback Machine. in Leben magazine from a seminary of the Reformed Church in the United States
• de Website of the Zwingli Association and Zwingliana journal