Alexander Calder

Calder s-a născut în 1898 la Lawnton, Pennsylvania, în Statele Unite ca al doilea copil al părintilor lui, care erau artiști plastici. Tatăl său, Alexander Stirling Calder, a fost un sculptor renumit care a creat numeroase instalații publice, majoritatea în Philadelphia. Bunicul lui Calder, sculptorul Alexander Milne Calder, s-a născut în Aberdeen, Scoția, într-o familie calvinistă și a emigrat în Statele Unite, la Philadelphia, în 1868. Mama lui Calder, Nanette (Netty) născută Lederer, a fost pictoriță profesionistă de portrete, născută în Albany într-o familie de evrei. Părinții ei, Abram Lederer și Doreth Lederer, erau originari din Forchheim, Bavaria, și au emigrat în Statele Unite la începutul anilor 1850, stabilindu-se în cele din urmă în Milwaukee. Ea a studiat la Academia Julian și la Sorbona din 1888 până în 1893, apoi la Academia de Arte Frumoase din Pennsylvania la Philadelphia, unde l-a întâlnit pe viitorul ei soț. Părinții lui Calder s-au căsătorit la 22 februarie 1895. Sora sa mai mare, Margaret „Peggy” Calder, s-a născut în 1896. După căsătorie, numele ei a fost Margaret Calder Hayes și ea a contribuit la dezvoltarea Muzeului de Artă din Berkeley.

La vârsta de trei ani, Calder a pozat nud pentru sculptura tatălui său, „Pui de om”, al cărei mulaj se află la Muzeul Metropolitan de Artă din New York. În 1902 a terminat prima sa sculptură, un elefant din lut. În 1905, tatăl său s-a îmbolnăvit de tuberculoză și s-a mutat cu soția la o fermă din Oracle, Arizona, lăsându-i pe copii în grija prietenilor familiei vreme de un an. Copiii s-au reunit cu părinții lor în martie 1906 și au stat în acea vară la ferma din Arizona.

Familia Calder s-a mutat apoi, din Arizona la Pasadena, California. Pivnița cu ferestre a casei familiei a devenit cel dintâi studiou al lui Calder și a găzduit primul său set de unelte. Calder a folosit resturi de sârmă de cupru pentru a confecționa bijuterii pentru păpușile surorii sale. La 1 ianuarie 1907, Nanette Calder și-a dus fiul la Parada Turneului Trandafirilor din Pasadena, unde au asistat la o cursă de trăsuri cu patru cai. Acest tip de eveniment a devenit mai târziu finala spectacolelor de circ în miniatură realizate de Calder. În această perioadă Calder a creat două sculpturi mici, reprezentând un câine și o rață, ambele realizate din tablă de alamă. După câte se pare, câinele a fost creat de Calder în timp ce familia se afla în Pasadena, ca un cadou de Crăciun pentru părinții săi. Mica rață de alamă ar putea fi considerată prima creație de artă mobilă a lui Calder, deoarece avea o bază curbată care îi permitea să se legene atunci când era atinsă ușor.

La sfârșitul anului 1909, familia s-a întors la Philadelphia, unde Calder a urmat pentru scurt timp cursurile Academiei Germantown, înainte ca familia să se stabilească în 1910 la Croton-on-Hudson, New York, În anii de liceu la Croton, Calder s-a împrietenit cu un amic al tatălui său, pictorul Everett Shinn, cu care a construit un sistem de trenuri mecanice alimentat de gravitație. De la Croton familia Calder s-a mutat la Spuyten Duyvil în Bronx pentru a fi mai aproape de New York City, unde Stirling Calder închiriase un studiou în Greenwich Village. În timp ce locuia la Spuyten Duyvil, Calder a frecventat liceul în localitatea Yonkers din vecinătate. În 1912, tatăl lui Calder a fost numit șef interimar al Departamentului de Sculptură al Expoziției Internaționale Panama-Pacific din 1915, desfășurată la San Francisco și a început să sculpteze pentru aceasta.

În 1912-1915, familia și-a împărțit vremea între New York și California. În fiecare nouă locație, părinții lui Calder au avut grija să rezerve un spațiu în pivniță ca studiou pentru fiul lor. Spre sfârșitul acestei perioade, Calder a stat la niște prieteni în California, pentru ca să poată absolvi Liceul Lowell din San Francisco, în timp ce părinții săi s-au mutat iarăși la New York. Calder a terminat liceul în promoția 1915.

Părinții lui Alexander Calder s-au opus intențiilor sale de a deveni artist, așa că a decis să studieze ingineria mecanică. Dotat cu intuiții inginerești încă din copilărie, s-a înscris la Institutul de Tehnologie Stevens din Hoboken, New Jersey, în 1915. La Stevens, Calder a devenit membru al frăției studențești Delta Tau Delta și s-a distins la matematică.^[19]

În vara anului 1916, Calder a petrecut cinci săptămâni de antrenament militar civil în Taberele Plattsburgh . În 1918, s-a alăturat la Stevens secției navale a Corpului Armatei pentru Instrucția militară a Studenților și a fost numit ghid al batalionului.

În 1919 Calder a absolvit studiile de inginerie la Stevens. A ocupat apoi diverse locuri de muncă, inclusiv ca inginer hidraulic și desenator pentru New York Edison Company. În iunie 1922, Calder a fost angajat ca mecanic pe nava de pasageri „H. F. Alexander”. Odată, în timp ce naviga de la San Francisco la New York City, Calder a dormit pe punte și s-a trezit într-o dis-de-dimineață în largul coastei Guatemalei și a fost martor atât la răsăritul soarelui, cât și la apusul lunii pline la orizonturi opuse. El a descris aceasta în autobiografia sa: „Într-o dimineață devreme, pe o mare calmă, în largul Guatemalei, când deasupra canapelei mele atârna un sul de frânghie - am văzut începutul unui răsărit roșu aprins pe o parte precum și luna arătând ca o monedă de argint, pe cealaltă.”

Vaporul H.F. Alexander a acostat la San Francisco, și apoi, Calder a călătorit la Aberdeen, Washington, unde locuiau sora sa și soțul acesteia, Kenneth Hayes. Calder a găsit atunci un loc de muncă ca cronometru într-o tabără de exploatare forestieră. Impresia peisajului montan l-a făcut să scrie acasă pentru a cere vopsele și pensule. La scurt timp după aceasta, a decis să se întoarcă la New York pentru a urma o carieră de artist plastic. În 1923-1924 la New York, Calder s-a înscris în Liga Studenților de Artă din New York și a studiat o vreme cu George Luks, Boardman Robinson și John Sloan. În timp ce era student, a lucrat pentru Gazeta Poliției Naționale, unde, în 1925, una dintre sarcinile sale era schițarea Circului Ringling Bros. Barnum & Bailey. Calder a devenit fascinat de activitățile circului, o temă care avea să reapară în lucrările sale ulterioare.

În iulie 1926 Calder s-a mutat la Paris, călătorind mai intâi la Hull ca membru al echipajului navei britanice cu aburi „Galileo”, apoi continuând cu trenul și cu vaporul. S-a înscris la Académie de la Grande Chaumière și și-a deschis un studio la numărul 22 de pe strada Daguerre în Montparnasse, mutându-se ulterior la Villa Brune nr.7, în același cartier. În iunie 1929, în timp ce călătorea cu vaporul de la Paris la New York, Calder a întâlnit-o pe viitoarea sa soție, Louisa James (1905–1996), fiica juristului si militantului politic Edward Holton James și strănepoata scriitorului Henry James și a filosofului William James. S-au căsătorit în 1931. În timp ce se afla la Paris, Calder s-a împrietenit cu o serie de artiști avangardiști, printre care Joan Miró, Fernand Léger, Jean Arp și Marcel Duchamp. Léger a scris o prefață pentru catalogul primei expoziții de construcții abstracte a lui Calder, ținută la Galeria Percier în 1931. Calder și Louisa s-au întors în America în 1933, la o casă de la țară pe care au cumpărat-o în Roxbury, Connecticut, unde crescut copiii (Sandra născută în 1935, Mary născută în 1939). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Calder a încercat să se înroleze în US Marine Corps în domeniul camuflajului dar a fost respins. În 1955, a călătorit cu soția prin India timp de trei luni, și a creat cu aceasta ocazie, nouă sculpturi, precum și câteva bijuterii.

În 1963, Calder s-a stabilit în Franța, într-un nou atelier, cu vedere spre valea Basse Chevrière, în satul Saché, Indre-et-Loire. El a donat comunei o sculptură, care din 1974 se află în piața principală. De-a lungul carierei sale artistice, Calder a dat multora dintre lucrările sale denumiri franceze, indiferent de locul în care au fost expuse. În 1966, Calder și-a publicat Autobiografia cu imagini cu ajutorul ginerelui său, Jean Davidson.

Calder a murit pe neașteptate în noiembrie 1976, în urma unui atac de cord, la scurt timp după deschiderea unei importante expoziții retrospective la Muzeul Whitney din New York.